Dupa o pauza destul de mare, revin la placerea de a impartasi impresii si sugestii de vacanta...
Si incep in forta cu o destinatie prin excelenta romantica, sugestia mea pentru orice luna de miere chiar si inainte de a o descoperi - Santorini!
Lucrez in turism si ca orice om pasionat din acest domeniu, studiez destinatiile pe care le vand pentru a le putea prezenta turistilor ca si cum as fi fost acolo de nenumarate ori. Insa ca si orice astfel de persoana, nu sunt ocolita de surprizele pe care le poate ascunde orice destinatie in realitate fata de ceea ce ai citit acasa.
Si astfel ajungem la Santorini... Cum am ajuns acolo? Avand in vedere ca nu era in paleta mea de destinatii unde sa merg in interes de serviciu, Santorini ramasese pe lista pentru a fi aleasa pentru concediu. Si a venit si momentul de a o alege - luna de miere! Ca un adevarat profesionist, cautam variante pentru aceasta ocazie speciala si m-a fulgerat - cum sa nu iau in considerare si Santorini? Asadar am cauta cateva imagini edificatoare, l-am fermecat pe actualul meu sot si am ales un hotel rezonabil, care sa se preteze si la ocazie, dar care sa nu ne oblige a sta in el doar ca sa folosim toate facilitatile pe care le-am platit (gen Antalya). Am gasit si hotel si s-a stabilit!
Dupa nunta, mai mult decat obositi si nedormiti, ne-am facut bagajele cu ce am gasit pe acasa si dusi am fost. Am dormit o ora in avion, am aterizat si am iesit din avion... Aici surpriza 1: aeroportul din Santorini arata ca o casa mai mare cu terasa deschisa catre pista. Wow! Am iesit din aeroport, ne-am urcat in autocarul de transfer si Surpriza 2, in 15 minute de mers pe drumulete care nu pareau a duce nicaieri, am ajuns la hotel. Ce-i drept hotelul era asezat putin mai sus si nu urca autocarul, asa ca am adaugat la oboseala si caratul trolerelor in sus pe deal pana la hotel (lung drum). Ajunsi la hotel, dragutul de receptioner ne transmite ca mai trebuie sa asteptam caci e plin hotelul si camera se elibereaza dupa 12 (adica inca 2 ore) si am lasat bagajele ca sa ne plimbam putin sa ne acomodam... Evident ca nu am inteles nimic la cat de distrusi eram, am incercat cu cafea si fresh de portocale pe malul marii, dar abia ne vedeam pe noi, dar apa...
Ne-am intors la hotel, ne-am luat bagajele si cheia si am ajuns in camera dupa 10 pasi... Printre gene am descoperit buna alegere pe care am facut-o - camera mare, partial separata in dormitor si zona de zi, baia mica rau (dar ne-am descurcat), si terasa.... Cireasa de pe tort era terasa cu sezlonguri, canapea cu baldachin, masa cu alte doua scaune, panorama suberba catre munte si mare si piscina!!!
Ne-au trebuit cateva ore bune de somn de dupa amiaza ca sa ne revenim partial, dupa care o cina si o alta noapte buna de somn sa redevenim umani... Si a inceput concediul!
Ei bine a doua zi am iesit timizi la soare pe terasa noastra, am descoperit si dezvantajul acesteia - vantul destul de puternic (caci doar eram la baza muntelui), am incercat apa, ne-am incalzit putin la soare ascunsi de multa crema caci eram cam palizi si am inceput sa ne bucuram de primul nostru concediu ca familie!
Hotelul, pe care il voi numi mai pe final, este mic si intim, iar intr-o saptamana cat am stat acolo, deja ne stiam cu ceilalti turisti, ne salutam la cina seara, ne zambeam, si chiar ne conversam. O senzatie foarte placuta comparativ cu hotelurile mari si suprapopulate.
Statiunea in care ne aflam este Kamari, si as putea adauga ca ese cam singura statiune propriu-zisa de pe insula. Mai exact, este concentrata in jurul unui centru mai populat, cu magazine, taverne, terase, aliniate de-a lungul plajei negre (pietricele, nu nisip).Este frumos situata intre munte si mare, iar daca ai noroc de unul din putinele hoteluri asezate mai sus la baza muntelui, ai parte si de o priveliste frumoasa. Plaja este publica, curata, iar apa este incredibil de curata si clara (in special pentru ca nu este nisip in zona).Intradevar nu e foarte agitata si prin urmare poate fi chiar ideala pentru un cuplu.
Descoperind acum restul insulei... Am inchiriat o masina, am cumparat o harta si un ghid si am pornit la drum ca doi aventurieri. Surpiza 3: am parcurs insula in lung si in lat de vreo trei ori intr-o zi, cu opririle de rigoare si poze, evident. Concluzie, este o insula mica! Dar ascunde multe frumuseti!
Fira, capitala insulei, asezata pe o margine stancoasa de munte, este un furnicar de oameni inghesuiti pe stradute mici si intortocheata, pline de magazine de suveniruri, bijuteri dintre cele mai scumpe, diverse forme de arta, taverne cu priveliste catre superba Caldera si vulcan si cozi interminabile la telecabina care coboara pana in port la baza muntelui. Drumul pe jos nu e greu la coborare, dar la urcare te solicita destul de mult. Am descoperit si celebri magarusi cu care poti parcurge acest drum serpuit, insa din pacate, s-au dovedit a fi mai mult catari dact magarusi. Si nici pe ei nu m-a last inima sa ii chinui, asa ca am zis pas la mersul pe magaraus/catar.
Recomand un popas la o terasa pentru a va delecta cu privelistea, incercati un suc de cactus (care cresc putin mai jos pe panta muntelui), o cafea speciala cu lichior de cactus, o prajitura delicioasa si multe poze :)
Dupa incursiunea pe stradutele din Fira si cu bateria la aparatul de fotografiat aproape terminata, am ajuns in Oia. Nu vreau sa ratez drumul pana in Oia unde ai prilejul sa devii un mic geolog studiind nenumaratele straturi de roca de diverse culori pe marginea soseslei taiata in munte.
Oia este un loc fascinant! Nu exista suficient spatiu pe card pentru poze si suficient loc in memorie pentru a inmagazina toate coltusoarele, casutele, culorile, garduletele, teraselele... Si da, toate diminutive, intrucat te simti ca intr-un satuc din poveste. Cred ca daca actiunea Stapanului Inelelor se desfasura pe insulele grecesti, in Oia ar fi fost satucul hobbitilor. Este incredibil cum ceva atat de simplu la baza poate fi atat de frumos si fermecator. Chiar daca inveti pe de rost fiecare casa, nu va inceta vreodata sa te surprinda cu frumusetea ei.
Am revenit si ziua urmatoare in Oia in timpul zilei sa mai batem stradutele inca o data. Dupa care am revenit a treia oara pentru a vedea celebrul apus de soare. Nu pot sa descriu suficient de clar masele de oameni care curgeau pe stradute catre locul perfect pentru a fi martorii acestui apus de soare... Nu exista loc liber de unde sa se poata vedea macar soarele, daramite linia orizontului unde urma sa se ascunda. Dar am reusit intr-un final si am asteptat, si l-am urmarit cu privirea pana s-a ascuns de tot, in tot acest timp fiind invaluti de lumina rosiatica pe care o arunca asupra noastra si a caselor reflectand in fiecare minut zeci de nuante. La final s-a auzit un ropot de aplauze de pe strazi, de la terase, de pe acoperisuri rasunand la ultimele raze ce se stingeau rapid. Foarte foarte frumos si ceva ce trebuie vazut. Probabil ca intr-o seara cu cativa nori stingheri la orizont, culorile si spectacolul ar fi si mai frumos.
Am inteles intru-n final obsesia fotografilor pentru aceasta insula!
Si ca sa nu credeti ca acestea sunt singurele locuri frumoase, as vrea sa mentionez si extraordinara plaja rosie! Da, este rosie! O plaja formata la baza unui mic munte plin de minereu de fier si de roca vulcanica rosie. De unde si pietricelele rosii (si negre, cand te uti mai de aproape) din care este formata plaja. Dar este un alt ceva de vazut daca ajungi pe insula.
As putea sa mai scriu inca o ora despre toate locurile fermecatoare si ascunse pe care le puteti descoperi aici, dar va mai las si voua cate ceva... Ca sa nu stric tot misterul!
Oricum, dupa 3 zile de plimbari, am hotarat ca est emomentul sa ne si relaxam, asa ca am mai petrecut 3 zile pe plaja sau la piscina pe terasa, incercand sa ne bronzam si noi putin, ca doar eram in concediu la mare, nu?
Si asa am incheiat scurta noastra luna de miere in Santorini, de unde am plecat cu greu. Dar am plecat cu strania senzatie pe care am trait-o stand pe terasa deschisa a cladirii aeroportului, fumand o tigara in timp ce observam avionulde mai jos care venise sa ne ia acasa. M-am simtit ca si cum cineva trebuias a ne traga de maneca inapoi inauntru si sa ne certe ca am iesit pe pista! Ciudat!
Ca destinatie turistica, pot spune sincer ca Santorini ramane pe lista pentru reveniri! Dar tot in doi :) Si sa nu uit, hotelul se numeste Antinea ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu